..

There are days that do not end
and nights that last forever
And this feeling-it does not pass
for it still feels like pain.

I do not sleep anymore
dreams are not what they used to be
they are dark-but also happier
than I used to feel

I feel like I'm going insane
like nothing can save me
like I'm closer to the edge
prepared for my own falling.

I'm tired of feeling like this
every day
every night
and every busy afternoon
when I am surrounded by people
by friends
by persons I used to think I love
and that loved me back.

I feel like I do not belong anymore
in people's lives
like I am an outsider
even when I look from within.

The ones who hold me when I hurt,
are the ones who are now blind to my suffering
I haven't been good for a long time now
and nobody seemed to notice.

My heart pounds fast,
whenever I see you
whenever I love you
whenever you love me back
you seems like my only salvation

whenever you hold me
whenever I remember how you always did
whenever you don't
whenever I'm going to sleep alone
whenever you don't hold me like before

there are mixed feelings about everything
i'm happy when the sun shines in the morning
i'm also sad when it does; for the silence of the night
is going to leave me
alone
fighting with my insides

how are you supposed to behave
when you feel so deeply
and so far away
from what you think you are

from what you were

from what you thought you'd be

what are you doing then

when you don't understand shit anymore
when you feel like
you are losing it
all

Loneliness

There are nights when

I am feeling like this and there is no reason why

No one to blame

No one to tell

No shoulder to cry on

Life is sometimes loneliness

Despite all the opiates, despite the amphetamins and parties with no purpose

Despite the false grinning I sometimes wear

Yes, there is joy, fulfillment and companionship-

but the loneliness of the soul in its self consciousness is horrible and overpowering

I feel to much. 

Can one feel to much?

Or just feel in the wrong ways?

I feel that I am lonely. And I am lonely in such a horribly way and this feeling runs deep.

And it scares the shit out of me. I can hear the roots of loneliness creeping through me when the world is finally asleep at four o'clock in the morning. But also when I'm surrounded by them awake, at 2PM sharp. 

The most poignant moments of night and life.

Untitled

nopti de neon ne desomn de neom
nopti de divort intre vreau si nu pot
nopti intr-un corp ca un cort gol ce-l port
un asemenea dor n-are loc intr-un mort

Dragos a plecat,dar eu am ramas acolo multa vreme, intrebandu-ma daca ar trebui sa ma duc acasa Dar, in schimb, m-am strecurat pe strazile pustii din spatele blocului pe care nu le mai folosisem de luni de zile, mi-am croit drum prin intuneric, printre panze de paianjen si caini ai strazii, incercand sa fug de lacrimile care imi siroiau, fierbinti, pe obraji, pentru ca, poate, nu voiam sa-mi recunosc slabiciunea ; poate ca voiam sa ma cufund in singuratate si durere.
Sau poate ca plansul seamana cu toate celelalte lucruri pe care le facem: e cel mai bun cand nu suntem prinsi.

A.

https://www.youtube.com/watch?v=GSYnOeO5rdk
si-n urmatoarea ora,incep a se intinde pe jos cioburile menite sa trezeasca in noi rani adanci
ce mi-ai facut?
am inceput sa iubesc astazi amintirile urmelor lasate de tine,inghesuite pe bratele mele,firele parului tau cret si ochii tai de smarald,te vreau inapoi
ai transformat fumul de tigare al prietenilor tai in aromele tutulor insomniilor pe care mi le-ai creat
n-ai vrea niciodata,stiu, sa-mi aduni vreo mare de lacrimi si nici sa-mi daruiesti surasuri intr-un octombrie sau altul
n-ai vrea sa-mi zambesti cum imi zambeai..
'..te-am visat aseara si se facea ca mainile tale se transformau peste umbra capului meu in pasari ce zburau din ce in ce mai pe loc
si-mi acopereau mintea cu aripile tale desfacute larg intr-o imbratisare din care nu voiam sa scap niciodata
si din care nu mai ramanea nimic
daca imi inchideam ochii..'
intoarce-te

e 2014 si anul asta nou aduce doar deceptii vechi,e legal?are voie?

ce nemernic.

e iarna si cred ca o sa mi-o petrec uitandu-te;

e 8 ianuarie si afara-i frig si ceata si soarele se ascunde,inecand in adancuri singurele amintiri pe care le mai avem.

e ora 9 si timpul fuge sub talpile mele intr-o directie 

pe care toti am uitat ca trebuie sa o urmam;

trece greu dar trece si mi te ia si te ascunde.

unde esti..?

te-am pierdut si m-am pierdut

cautandu-te.

Iarna si lipsa ta

The hardest thing about losing you is that I didn’t just lose you once. I lose you every single day that we don’t speak. I lose you in the morning when I reach for my phone and hope to see a message or a missed call that isn’t there. I lose you at night when I realise that you’re the only person I want to moan to about how crap my day was, but I can’t. And I lose you in between those two moments, in all of the hours of silence that go by where I do nothing but think about you, go to call you, and then don’t. I lose you when I watch certain films, listen to certain songs, and go to certain places that are all tainted with certain parts of you and how you make me feel. And I used to think I could only miss you when I was alone, and I mean really alone, like in the shower or when trying to fall asleep, but that’s not true. I miss you even when I’m around other people, when I wish they were you. And I lose you then, too. I lose you every time I see your name or your words or your photographs, and I lose you in my mind when I don’t. You’re always there. I can’t not think about you. It’s only when I’m asleep that I get a break from it, from thinking about you and wanting you and missing you. But then I wake up the following day, roll over, check my phone, and I just know I’m going to feel it all over and over again.

intuneric propriu

'a: stelele nu pot straluci fara intuneric

b: adica nu pot straluci fara mine

a:da,esti intunericul meu

b:deci in sfarsit recuonosti ca-ti apartin.'

20 iulie 2013

eu nu am cersit regrete. tu le-ai lipit de mine.erai singurul,singurul caruia puteam sa-i dau ani intregi fara toamna. si timp de cativa ani, asta a fost destul. insa cred ca pana si vara infinita din sufletu-ti se satura de caldura la un moment dat, asa este? 

patru luni s-au scurs prea incet. neomenesc am trecut printre dimineti care pareau imposibil de indreptat si imbunatatit,din simplul motiv ca tu nu aveai sa le schimbi in nopti albe si fericite.
mi-e dor de tine. mi-e dor ma. nici nu pot sa explic ce simt,si nu zic ca e tristete sau ceva de genul,zic ca..nu stiu ce sa zic. mi-e dor de tine si tin chestia asta in mine de o groaza de timp,inca sper ca o fraiera ce sunt si am fost ca te vei intoarce.. nu mai vreau sa vorbesc de asta si am incercat sa nu o mai fac,dar am si eu o slabiciune si regret ca acea slabiciune esti tu.
e aiurea ca..incerc sa te gasesc si te caut mereu in fiecare persoana de care dau,persoane pe care le cunosc si persoane pe care poate as vrea sa le cunosc..
dar acum vreau sa te cunosc pe tine,stii..sa ma cunosti si tu pana te saturi,pentru ca stiu ca totusi nu ai face-o niciodata..
dar ai facut-o..nu stiu..nu stiu ce mai faci,nu stiu daca ti-e dor de mine..
iti amintesti de lucrurile care iti placeau la mine? ei,sper sa fie de ajuns ca sa iti lipsesc.
imi lipsesti mie. o zic a mia oara.dar e in zadar..
sunt o fraiera si am sperat ca vara asta te vei intoarce..ca in ciuda..chestiilor care s-au intamplat,te-ai fi intors vara asta..
macar de ziua mea,stii? mi-am bagat mie in caput ca te vei intoarce fix de ziua mea.
ar fi fost prea frumos ca sa fie adevarat,a?
s-au facut 4 luni. in astea 4 luni nu cred ca nu m-am gandit o zi la tine..
si da,te urasc. te urasc.
urasc ca nu mi-ai spus de ce ai facut asta si urasc ca ai facut-o fara sa iti iei ramas bun.
macar un motiv cred ca meritam si eu,nu? un motiv,domne. doar atat.
voiam sa stiu macar daca ti-a pasat.daca a insemnat ceva..daca au fost 2 ani pierduti degeaba.
as vrea sa stiu..
si as vrea sa te stiu aici..
mi-e dor de tine.

o perla,un destin

Tot ce vreau este sa ma pierd in paienjenistul anilor si sa ma nasc o data cu fiecare raza rastignita sub ochii plini de lacrimi de neuitare. Sa ma cobor pe o aripa de inger, pe o petala de viata insangerata de cuvinte odioase, rostite de oameni sfinti si profeti.
M-am saturat sa merg pe cioburi de amintiri, sa gust cu sete din durere, ca apoi sa-mi alung pasii spre deserturi pustii. Miroase a adevaruri ascunse in durerile ce cresc si descresc intr-o clepsidra a tristetii.
Durerea este in noi ; nu in firele de nisip sau cuvintele marii.Lumina intunericului nerapus o adaposteste.Perle colorate se raspandesc pe nisipul moale si arzator. Valuri crancene le fura nisipul si le duc departe..Fiecare perla e un destin...fiecare perla ajunge , acum, unde trebuie sa ajunga.
Un orologiu trist vesteste ora fixa. 5 noaptea...sau mai bine zis, dimineata. mi-e asa somn..dar nu vreau sa adorm..
Ma las cuprinsa de euforie, de ticaitul tacut al ceasului, de soapte ce se aud singuratice si mistuie in vazduh. O scoica mi-a daruit o perla colorata, un paradox de culori ; marea mi-a furat-o si a azvarlit-o in neantul tacerii..
Am rugat codrii si pamantul sa-mi redea perla, sa pot tine in mana un destin, un vis micut de care am nevoie..
Da' in schimbul perlei mult dorite..am primit aceasta viata.Si e mai mult decat de ajuns.

naivitate

diminetii tarzii si-urate,treziti-va..

si injunghiati-va inainte sa iesiti din casa 

sau mai bine culcati-va la loc..

si pastrati un loc intr-un pat suferind

ferit de soarele infatuarii,

de a nu gresi din nou..

si pastrati un loc intr-un suflet obosit

care de mult nu mai innebuneste de prea multa fericire

din cauza unei suferinte crude care-a reusit

sa-l infranga.

si pastrati un loc pe-un scaun pe-un peron trist

pustiit,amortit

de frigul ce nu-i doar afara,

dar si-n noi.

pastrati un loc pentru persoana care

a decis sa nu paraseasca

un suflet,a carei existenta,

 de mult nu mai era sigura.

adevarul de azi, minciuna de maine

'am auzit prea multi de niciodata care s-au transformat in maine. prea multi de intotdeauna care s-au sfarsit inainte sa terminam macar de rostit cuvantul. prea multe promisiuni privindu-ne in ochi si incrucisandu-se degetele la spate. prea multe minciuni..care nu au fost de la inceput minciuni. prea multe poezii al caror raspuns a fost tacerea. prea multe planuri pentru veriile viitoare pentru ca la prima toamna sa ne punem bocancii si sa plecam..asa se iese din suflete mai nou - luandu-ne masuri de precautie ca n-o sa fim uitati prea curand. cu cat vei calca mai tare cu atat vei fi mai de neinlocuit. cu cat vei tranti usa mai tare cu atat ti se va simti mai mult lipsa. iar daca nu vei aruca nicio privire inapoi, fii sigur ca celalalt te va urma, cersindu-te inapoi.  

si-acum spune-mi tu..cum sa pot eu sa vreau sa ma mai dau pe de-a-ntregul? abia acum cand m-am recapatat si eu, ca sa spun asa. si cum sa percep cuvintele tale drept adevar cand drumul pe care am venit a fost pavat cu minciuni? cum sa am incredere atata timp cat adevarul de ieri a fost minciuna de azi?

trecutul meu inca trece..

stai jos langa mine. asteapta. mana mea dreapta e acum plina doar de amprentele tale. macar pentru asta merita sa ai putina rabdare..'

el..?

Toată lumea are un punct slab. Până acum de curând, nu credeam că am. De ce ? Păi, simplu, nu mă complicasem aşa tare în viaţă încât să am un punct slab. Aveam supărări numai dacă nu mi se făcea un moft sau mă certam cu cineva. Dar să mă atace cineva cu ceva specific, o persoană sau să mă rănească ? Nu. Asta până când l-am întâlnit pe El. Era un tip extraordinar, după părerea mea, nici nu eram îndrăgostită de el, dar aşa îl consideram. Dar s-a întâmplat şi inevitabilul, şi mă îndrăgostisem de el. Ce era să fac ?! Nu ştiam… după un timp, părea că se îndepărtează de mine… şi cu fiecare zi când realizam asta, cu atât mai tristă, mai ştearsă, mai nenorocită deveneam. Apoi, într-o seară, mi-am dat seama: El era punctul meu slab. Şi culmea, chiar El s-a folosit de acest punct, fără să-şi dea seama.

frumoasa si destepele

Suntem invatate de mici sa nu comparam merele cu perele, dar singurul lucru pe care il tinem minte din lectia cu 'Ana are mere' este ca ea are si noi nu avem, ceea ce ne plaseaza din start intr-o vadita pozitie de inferioritate fata de toate posesoarele de mere. de cand ma stiu,mi s-a repetat de catre oameni mai mari si mai intelepti decat mine ca nu trebuie sa ma compar cu nimeni, ca nu se cade sa invidiez, ca nu-i indicat sa pasesc pe talere la capatul carora se afla contragreutatile unor alte vieti,fara vreo legatura cu a mea. Si totusi....

Privind inapoi,nu cred ca nu am invidiat niciodata pe cineva pentru inteligenta, spirit sau umor. Pe astea stiam ca le am. Am invidiat si adorat mereu frumusetea, capitol la care, probbabil si pe motiv de proximitate a prea multor perechi de ochi albastri  si a unor coame blonde unduindu-se in terminatia unor siluete perfecte, am avut mereu niste dubii personale bine inradacinate. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului, am ales sa-mi impriopretaresc nesigurantele cu vina pentru toate lucrurile care mi se intamplau, sau, dimotriva, se incapatanau sa nu mi se intample.

Egosim vs. Fericire

http://www.youtube.com/watch?v=XZ3ELymrKxc&feature=related
Mereu am fost genul de persoana care iubea sa stie ca cineva, undeva, plangea dupa ea intr-un mod in care si ea plansese pentru altii. Genul de persoana care vroia sa fie atat de iubita incat sa doara. Genul de persoana trista care pastra un prieten nu pentru ca avea nevoie de el, ci pentru ca nu vroia sa vada ca el ar fi putut fi fericit si fara ea. Genul de persoana atat de egoista, incat si-ar face rau pana si ei ca sa doara.
Urasc egoismul. Urasc egosimul mai mult ca orice. Stiu ca mai am un strop de egoism in mine...si stiu ca il voi mai avea ceva timp de acum inainte. Dar incerc sa ma schimb..
Pentru ca sunt si genul de persoana, care daca e fericita, e imposibil sa nu ii faca si pe ceilalti sa zambeasca. Genul de persoana care de multe ori alege fericirea celorlalti in locul propriei fericiri. Genul de persoana care desi vrea sa planga, nu poate. Genul de persoana care dansa pe G6 in mijlocul orei de mate. Genul de persoana care nu are stare, pentru ca e fericita. Si nu are timp de egoism.
M-am schimbat, intr-un mod diferit vara asta. Nu a fost la fel de frumoasa cum ma asteptam...Nu. Nu am facut nimic memorabil, exceptand faptul ca m-am cam indragos...tit de ..cel mai bun prieten al meu.amuzant, nu? Acum e toamna, si nu mi-e frica ca o sa ma confrunt cu melancolia. Daca e sa pierd, voi pierde, si atat. Ce poate sa se intample? Nimic. Sau cel putin, asta tind eu sa cred, pentru ca...

...pentru ca azi sunt fericita.

the way he...

i love the way he looks at me. the way he smiles,because he means it. the way he runs after me when i get mad. the way he screams my name when he's upset. the way we used to swim togheter. the way he tackles me. the way he laughs at his own jokes. the way he tries to be the coolest boy ever. the way he looks away when somebody tell him that he likes me.the way i used to shop with his mom. the way we watch football togheter. the way he says' can i come to your place tomorrow? yes? okay' . the way he talks about his family situation. the way my mom always tell him he's beautiful. the way i read his diary. the way he tried to find mine. the way he wears his blue vans. the way he laughed when i put him to shop with me. the way we used to sleep in the same bed. the way we use to live under the same house in the summer holiday. the way he makes me feel. the way he makes me smile everytime i think about him. the way i still log into his facebook account just to read his messages. the way he comes at my house when i'm still at school. the way he lies in my bed watching TV. the way we use to fight with pillows. the way he always refuses to let me go home alone. the way  he makes me feel. .
and i...love him just the way i will never be able to talk about. because no one will ever understand <3

ea crede..

Ea crede ca stie

Tot ce-i bine sau ce-i rau

N-are incredere in nimeni

Pe nimeni nu asculta cand e greu

Nu ii pasa...

Si nu ii pasa...

Stie ce vrea, poate sa stea

Sa-ti dea un motiv, nu crede ca ar putea

Sa simta ceva, stie doar ea

Se imbraca in negru zi de zi

Si vede lucrurile altfel

Si crede ca se va schimba intr-o zi

Dar pana atunci te face sa plangi

Se-nchide in ea, cum poate sa stea

Sa stea un minut, ar insemna ceva

Zambeste pe-ascuns, cand soarele-a apus

Priveste-n oglinda zi de zi

Si nu-i e teama ca-ntr-o zi

Nu va mai fi si poate ca va sti

Ca poti sa visezi, in vise sa crezi

Ii pare rau si nu e greu

Sa lase in urma

Tot ce credea sau ce simtea

C-ar fi o minciuna

Nu incerca sa o crezi

Ti-arata doar ce-ai vrea sa vezi

Si-si face loc in mintea ta

Clipe, sperante, regrete

Paseste inspre usa si vede

Cum astepti ïn urma sa..

absurd

Si stiu sa descopar ceea ce nu e si ma pricep la asta mai bine decat tine.
Stii sa spui cata dragoste ai in tine?Un kil? Un litru?
Nu stii,nu?
Si atunci, da-o naibii de matematica.
Inventeaza ceea ce nu exista.
Pentru ca ceea ce exista apartine tuturor.
Dar, daca reusesti sa gasesti ceea ce nu exista, atunci ai ceva numai al tau.Si, daca cineva vede ceea ce vezi tu, atunci ai gasit pe cineva care traieste ceea ce traiesti si tu.
Nu-l lasa sa plece.Opreste-l ! Traieste povestea! Povesteste!
Povestile sunt ca oamenii.
Nu sunt facute sa traiasca singure.

 

g.c

in singuratate

E devreme....si stiu ca abia ai plecat
Dar fata de geam cu lacrimi pe obraz o lipesc
Cuvinte grele, raspunsuri ce nu ti le-am dat
Toate revin si toate in mine se zbat
Stiam c-ai sa pleci si stiu ca din nou langa mine vei fi intr-o zi
Umbre de noapte ,lacrimi si soapte cu mine mereu vor trai

Aici in singuratate totul imi pare ca un vis ce-a fost de mult
Visul acesta nu vreau si nu pot sa-l ascult
Caci in singuratate dragostea moare,visul noaptii moare acum
Drmul sper tine este aievea pierdut...simt ca l-am pierdut...

Ploaia rece e ca zambetul tau luminos
Si ceata de ieri se-ascunde de un gand obosit
E devreme.., si pasii in drum ti s-opresc
Vreau sa iti spun acum cat d mult te iubesc..
Dar vad cum dispare ceata in soare, se deschide un alt drum
Se aprinde o zare si sunt ca o mare cautand un taram mai bun..

fluturasi

Asta-i o nimica toata pe langa ce ti se poate intampla daca te indragostesti. Mai devreme sau mai tarziu, o sa platesti cu multa suferinta intreaga bucurie care te cuprinde cand iubesti. Si cu cat vei iubi mai mult, cu atat durerea pe care o vei simti va fi mai ascutita. Vei cunoaste dorul, chinurile geloziei si ale incertitudinii, senzatia ca esti respins si ca ti se face o mare nedreptate. Frigul o sa-ti macine oasele, iar sangele se va preschimba in sloiuri de gheata ratacind pe sub piele, prin tot corpul.Mecanismul inimii tale va sari in aer.

Stiu cum e sa te simti singur chiar si in mijlocul lumii; cauti ceva bun intr’o mare plina de nimic. 

Nu mai e ca înainte, cand ma gandesc la tine nu ma mai gadila nimic în stomac. Ma doare.
Ca si cum toti fluturasii au murit.

 

secrete

Andreea plecase, iar eu am ramas acolo, in parcarea de langa parcul in care am copilarit, pierduta in ganduri.mi-am amintit cand tata m-a dus la circ. am stat unul langa altul doua ore,privind clovnii  si aplaudandu-l pe imblanzitorul de lei. dar partea pe care mi-o amintesc cel mai bine e cea cand un barbat a pasit pe o sarma, la cincisprezece metrii deasupra pamantului. pana cand a ajuns la celalalt capat,alti cinci oameni se urcasera pe umerii lui,dar eu nu-l urmaream,eram prea ocupata sa ma holbez la tata, care privea de parca ar stii cum e sa fii acolo, sus, fara plasa de protectie.
stand acolo,in ziua aceea,am stiut ca singurul lucru pe care il puteam face era sa continui sa asez un pas in fata celuilalt cu speranta ca niciunul dintre secretele de pe umerii mei nu ma vor face sa-mi pierd echilibrul.