...

13 septembrie 2012

Egosim vs. Fericire

http://www.youtube.com/watch?v=XZ3ELymrKxc&feature=related
Mereu am fost genul de persoana care iubea sa stie ca cineva, undeva, plangea dupa ea intr-un mod in care si ea plansese pentru altii. Genul de persoana care vroia sa fie atat de iubita incat sa doara. Genul de persoana trista care pastra un prieten nu pentru ca avea nevoie de el, ci pentru ca nu vroia sa vada ca el ar fi putut fi fericit si fara ea. Genul de persoana atat de egoista, incat si-ar face rau pana si ei ca sa doara.
Urasc egoismul. Urasc egosimul mai mult ca orice. Stiu ca mai am un strop de egoism in mine...si stiu ca il voi mai avea ceva timp de acum inainte. Dar incerc sa ma schimb..
Pentru ca sunt si genul de persoana, care daca e fericita, e imposibil sa nu ii faca si pe ceilalti sa zambeasca. Genul de persoana care de multe ori alege fericirea celorlalti in locul propriei fericiri. Genul de persoana care desi vrea sa planga, nu poate. Genul de persoana care dansa pe G6 in mijlocul orei de mate. Genul de persoana care nu are stare, pentru ca e fericita. Si nu are timp de egoism.
M-am schimbat, intr-un mod diferit vara asta. Nu a fost la fel de frumoasa cum ma asteptam...Nu. Nu am facut nimic memorabil, exceptand faptul ca m-am cam indragos...tit de ..cel mai bun prieten al meu.amuzant, nu? Acum e toamna, si nu mi-e frica ca o sa ma confrunt cu melancolia. Daca e sa pierd, voi pierde, si atat. Ce poate sa se intample? Nimic. Sau cel putin, asta tind eu sa cred, pentru ca...

...pentru ca azi sunt fericita.

3 comentarii:

  1. egoismul face parte din om, e in natura noastra...insa e necesar sa stim sa-l dozam, sa nu intrecem limita,sa nu ne construim viata pe nefericirea altora...e foarte bine daca tu simti ca te-ai schimbat, dragostea are deseori aceasta putere :)

    RăspundețiȘtergere