...

22 decembrie 2013

Iarna si lipsa ta

The hardest thing about losing you is that I didn’t just lose you once. I lose you every single day that we don’t speak. I lose you in the morning when I reach for my phone and hope to see a message or a missed call that isn’t there. I lose you at night when I realise that you’re the only person I want to moan to about how crap my day was, but I can’t. And I lose you in between those two moments, in all of the hours of silence that go by where I do nothing but think about you, go to call you, and then don’t. I lose you when I watch certain films, listen to certain songs, and go to certain places that are all tainted with certain parts of you and how you make me feel. And I used to think I could only miss you when I was alone, and I mean really alone, like in the shower or when trying to fall asleep, but that’s not true. I miss you even when I’m around other people, when I wish they were you. And I lose you then, too. I lose you every time I see your name or your words or your photographs, and I lose you in my mind when I don’t. You’re always there. I can’t not think about you. It’s only when I’m asleep that I get a break from it, from thinking about you and wanting you and missing you. But then I wake up the following day, roll over, check my phone, and I just know I’m going to feel it all over and over again.


20 iulie 2013

intuneric propriu

'a: stelele nu pot straluci fara intuneric
b: adica nu pot straluci fara mine
a:da,esti intunericul meu
b:deci in sfarsit recuonosti ca-ti apartin.'

20 iulie 2013
eu nu am cersit regrete. tu le-ai lipit de mine.erai singurul,singurul caruia puteam sa-i dau ani intregi fara toamna. si timp de cativa ani, asta a fost destul. insa cred ca pana si vara infinita din sufletu-ti se satura de caldura la un moment dat, asa este? 
patru luni s-au scurs prea incet. neomenesc am trecut printre dimineti care pareau imposibil de indreptat si imbunatatit,din simplul motiv ca tu nu aveai sa le schimbi in nopti albe si fericite.
mi-e dor de tine. mi-e dor ma. nici nu pot sa explic ce simt,si nu zic ca e tristete sau ceva de genul,zic ca..nu stiu ce sa zic. mi-e dor de tine si tin chestia asta in mine de o groaza de timp,inca sper ca o fraiera ce sunt si am fost ca te vei intoarce.. nu mai vreau sa vorbesc de asta si am incercat sa nu o mai fac,dar am si eu o slabiciune si regret ca acea slabiciune esti tu.
e aiurea ca..incerc sa te gasesc si te caut mereu in fiecare persoana de care dau,persoane pe care le cunosc si persoane pe care poate as vrea sa le cunosc..
dar acum vreau sa te cunosc pe tine,stii..sa ma cunosti si tu pana te saturi,pentru ca stiu ca totusi nu ai face-o niciodata..
dar ai facut-o..nu stiu..nu stiu ce mai faci,nu stiu daca ti-e dor de mine..
iti amintesti de lucrurile care iti placeau la mine? ei,sper sa fie de ajuns ca sa iti lipsesc.
imi lipsesti mie. o zic a mia oara.dar e in zadar..
sunt o fraiera si am sperat ca vara asta te vei intoarce..ca in ciuda..chestiilor care s-au intamplat,te-ai fi intors vara asta..
macar de ziua mea,stii? mi-am bagat mie in caput ca te vei intoarce fix de ziua mea.
ar fi fost prea frumos ca sa fie adevarat,a?
s-au facut 4 luni. in astea 4 luni nu cred ca nu m-am gandit o zi la tine..
si da,te urasc. te urasc.
urasc ca nu mi-ai spus de ce ai facut asta si urasc ca ai facut-o fara sa iti iei ramas bun.
macar un motiv cred ca meritam si eu,nu? un motiv,domne. doar atat.
voiam sa stiu macar daca ti-a pasat.daca a insemnat ceva..daca au fost 2 ani pierduti degeaba.
as vrea sa stiu..
si as vrea sa te stiu aici..
mi-e dor de tine.

21 aprilie 2013

o perla,un destin


Tot ce vreau este sa ma pierd in paienjenistul anilor si sa ma nasc o data cu fiecare raza rastignita sub ochii plini de lacrimi de neuitare. Sa ma cobor pe o aripa de inger, pe o petala de viata insangerata de cuvinte odioase, rostite de oameni sfinti si profeti.
M-am saturat sa merg pe cioburi de amintiri, sa gust cu sete din durere, ca apoi sa-mi alung pasii spre deserturi pustii. Miroase a adevaruri ascunse in durerile ce cresc si descresc intr-o clepsidra a tristetii.
Durerea este in noi ; nu in firele de nisip sau cuvintele marii.Lumina intunericului nerapus o adaposteste.Perle colorate se raspandesc pe nisipul moale si arzator. Valuri crancene le fura nisipul si le duc departe..Fiecare perla e un destin...fiecare perla ajunge , acum, unde trebuie sa ajunga.
Un orologiu trist vesteste ora fixa. 5 noaptea...sau mai bine zis, dimineata. mi-e asa somn..dar nu vreau sa adorm..
Ma las cuprinsa de euforie, de ticaitul tacut al ceasului, de soapte ce se aud singuratice si mistuie in vazduh. O scoica mi-a daruit o perla colorata, un paradox de culori ; marea mi-a furat-o si a azvarlit-o in neantul tacerii..
Am rugat codrii si pamantul sa-mi redea perla, sa pot tine in mana un destin, un vis micut de care am nevoie..
Da' in schimbul perlei mult dorite..am primit aceasta viata.Si e mai mult decat de ajuns.

8 aprilie 2013

naivitate


diminetii tarzii si-urate,treziti-va..
si injunghiati-va inainte sa iesiti din casa 
sau mai bine culcati-va la loc..
si pastrati un loc intr-un pat suferind
ferit de soarele infatuarii,
de a nu gresi din nou..
si pastrati un loc intr-un suflet obosit
care de mult nu mai innebuneste de prea multa fericire
din cauza unei suferinte crude care-a reusit
sa-l infranga.
si pastrati un loc pe-un scaun pe-un peron trist
pustiit,amortit
de frigul ce nu-i doar afara,
dar si-n noi.
pastrati un loc pentru persoana care
a decis sa nu paraseasca
un suflet,a carei existenta,
 de mult nu mai era sigura.







29 martie 2013

dulce,dulce sfarsit

nu era vorba ca nu puteam sa traiesc fara el;era vorba ca mi-era frica sa o fac. facea parte din rutina mea.de 2 ani,el isi facuse loc in viata mea,plecand si intorcandu-se cand voia el. si asta nu era corect.
acum il stiam acolo,in acelasi timp cand ma stiam pe mine zambind ca naiba,ca un orb ce vedea soarele pentru prima data. iar in momentul urmator, nu-l mai stiam deloc. era acel gen de 'aproape,dar atat de departe' la care nu as fi putut renunta nici daca as fi vrut.
dar bunatatea lui domina rautatea.era genul de tip care probabil nu v-ar fi placut voua, nici prietenei mele cele mai bune, nici mamei sau tatei. dar aici, nu era vorba de ceilalti. aici, pentru prima data, era vorba doar de mine.
imi adora ciudatenia,pe care nu cred ca a inteles-o cu totul niciodata. si nu pentru ca nu ar fi vrut, ci pentru ca eu nu i-am permis asta. stiam ca va veni si momentul in care isi va lua ramas bun pentru totdeauna..stiam ca e aproape. si ca o fraiera, eu n-am profitat de asta. doar m-am departat incetul cu incetul..am inceput sa-l ignor,sa-i raspund sec, cand de fapt din aceasta cauza a venit sfarsitul. e vina mea. a fost mereu..si-mi pare rau. dar sunt constienta ca vina cade si asupra ta.
acum..nu sunt trista,nici deprimata,nici melancolica,nici nimic. poate mi-e doar putin dor de el. asa, putin. si recunosc c-o sa-mi mai fie. n-o sa-l  uit. n-o sa uit nimic. n-o sa uit cum m-a facut sa ma simt,cum se comporta cu mine. n-o sa uit modul lui de a fi. n-o sa uit ca timp de 2 ani a fost 'placerea mea vinovata'. n-o sa uit niciun film la care ne-am uitat, nimic din ce am vorbit. n-o sa-i uit numele,n-o sa uit ca mama lui e avocat..n-o sa uit ca i-am zis de obicei lui primul ce mergea prost. n-o sa uit joculetele noastre,codurile noastre secrete. n-o sa uit ce inseamna adsfskfds,nici nipps,nici ###. n-o sa uit de nimic. o sa uit doar ca nu-s asa bine fara el. o sa uit doar ca a fost prioritatea mea.
acum,vreau sa-i multumesc. mersi, tu. mersi pentru tot.
si-mi pare rau.
thanks for saying that you loved me

19 ianuarie 2013

el..?

Toată lumea are un punct slab. Până acum de curând, nu credeam că am. De ce ? Păi, simplu, nu mă complicasem aşa tare în viaţă încât să am un punct slab. Aveam supărări numai dacă nu mi se făcea un moft sau mă certam cu cineva. Dar să mă atace cineva cu ceva specific, o persoană sau să mă rănească ? Nu. Asta până când l-am întâlnit pe El. Era un tip extraordinar, după părerea mea, nici nu eram îndrăgostită de el, dar aşa îl consideram. Dar s-a întâmplat şi inevitabilul, şi mă îndrăgostisem de el. Ce era să fac ?! Nu ştiam… după un timp, părea că se îndepărtează de mine… şi cu fiecare zi când realizam asta, cu atât mai tristă, mai ştearsă, mai nenorocită deveneam. Apoi, într-o seară, mi-am dat seama: El era punctul meu slab. Şi culmea, chiar El s-a folosit de acest punct, fără să-şi dea seama.