...

17 martie 2018

Dragos a plecat,dar eu am ramas acolo multa vreme, intrebandu-ma daca ar trebui sa ma duc acasa Dar, in schimb, m-am strecurat pe strazile pustii din spatele blocului pe care nu le mai folosisem de luni de zile, mi-am croit drum prin intuneric, printre panze de paianjen si caini ai strazii, incercand sa fug de lacrimile care imi siroiau, fierbinti, pe obraji, pentru ca, poate, nu voiam sa-mi recunosc slabiciunea ; poate ca voiam sa ma cufund in singuratate si durere.
Sau poate ca plansul seamana cu toate celelalte lucruri pe care le facem: e cel mai bun cand nu suntem prinsi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu