secrete

Andreea plecase, iar eu am ramas acolo, in parcarea de langa parcul in care am copilarit, pierduta in ganduri.mi-am amintit cand tata m-a dus la circ. am stat unul langa altul doua ore,privind clovnii  si aplaudandu-l pe imblanzitorul de lei. dar partea pe care mi-o amintesc cel mai bine e cea cand un barbat a pasit pe o sarma, la cincisprezece metrii deasupra pamantului. pana cand a ajuns la celalalt capat,alti cinci oameni se urcasera pe umerii lui,dar eu nu-l urmaream,eram prea ocupata sa ma holbez la tata, care privea de parca ar stii cum e sa fii acolo, sus, fara plasa de protectie.
stand acolo,in ziua aceea,am stiut ca singurul lucru pe care il puteam face era sa continui sa asez un pas in fata celuilalt cu speranta ca niciunul dintre secretele de pe umerii mei nu ma vor face sa-mi pierd echilibrul.