Iarna si lipsa ta

The hardest thing about losing you is that I didn’t just lose you once. I lose you every single day that we don’t speak. I lose you in the morning when I reach for my phone and hope to see a message or a missed call that isn’t there. I lose you at night when I realise that you’re the only person I want to moan to about how crap my day was, but I can’t. And I lose you in between those two moments, in all of the hours of silence that go by where I do nothing but think about you, go to call you, and then don’t. I lose you when I watch certain films, listen to certain songs, and go to certain places that are all tainted with certain parts of you and how you make me feel. And I used to think I could only miss you when I was alone, and I mean really alone, like in the shower or when trying to fall asleep, but that’s not true. I miss you even when I’m around other people, when I wish they were you. And I lose you then, too. I lose you every time I see your name or your words or your photographs, and I lose you in my mind when I don’t. You’re always there. I can’t not think about you. It’s only when I’m asleep that I get a break from it, from thinking about you and wanting you and missing you. But then I wake up the following day, roll over, check my phone, and I just know I’m going to feel it all over and over again.

intuneric propriu

'a: stelele nu pot straluci fara intuneric

b: adica nu pot straluci fara mine

a:da,esti intunericul meu

b:deci in sfarsit recuonosti ca-ti apartin.'

20 iulie 2013

eu nu am cersit regrete. tu le-ai lipit de mine.erai singurul,singurul caruia puteam sa-i dau ani intregi fara toamna. si timp de cativa ani, asta a fost destul. insa cred ca pana si vara infinita din sufletu-ti se satura de caldura la un moment dat, asa este? 

patru luni s-au scurs prea incet. neomenesc am trecut printre dimineti care pareau imposibil de indreptat si imbunatatit,din simplul motiv ca tu nu aveai sa le schimbi in nopti albe si fericite.
mi-e dor de tine. mi-e dor ma. nici nu pot sa explic ce simt,si nu zic ca e tristete sau ceva de genul,zic ca..nu stiu ce sa zic. mi-e dor de tine si tin chestia asta in mine de o groaza de timp,inca sper ca o fraiera ce sunt si am fost ca te vei intoarce.. nu mai vreau sa vorbesc de asta si am incercat sa nu o mai fac,dar am si eu o slabiciune si regret ca acea slabiciune esti tu.
e aiurea ca..incerc sa te gasesc si te caut mereu in fiecare persoana de care dau,persoane pe care le cunosc si persoane pe care poate as vrea sa le cunosc..
dar acum vreau sa te cunosc pe tine,stii..sa ma cunosti si tu pana te saturi,pentru ca stiu ca totusi nu ai face-o niciodata..
dar ai facut-o..nu stiu..nu stiu ce mai faci,nu stiu daca ti-e dor de mine..
iti amintesti de lucrurile care iti placeau la mine? ei,sper sa fie de ajuns ca sa iti lipsesc.
imi lipsesti mie. o zic a mia oara.dar e in zadar..
sunt o fraiera si am sperat ca vara asta te vei intoarce..ca in ciuda..chestiilor care s-au intamplat,te-ai fi intors vara asta..
macar de ziua mea,stii? mi-am bagat mie in caput ca te vei intoarce fix de ziua mea.
ar fi fost prea frumos ca sa fie adevarat,a?
s-au facut 4 luni. in astea 4 luni nu cred ca nu m-am gandit o zi la tine..
si da,te urasc. te urasc.
urasc ca nu mi-ai spus de ce ai facut asta si urasc ca ai facut-o fara sa iti iei ramas bun.
macar un motiv cred ca meritam si eu,nu? un motiv,domne. doar atat.
voiam sa stiu macar daca ti-a pasat.daca a insemnat ceva..daca au fost 2 ani pierduti degeaba.
as vrea sa stiu..
si as vrea sa te stiu aici..
mi-e dor de tine.

o perla,un destin

Tot ce vreau este sa ma pierd in paienjenistul anilor si sa ma nasc o data cu fiecare raza rastignita sub ochii plini de lacrimi de neuitare. Sa ma cobor pe o aripa de inger, pe o petala de viata insangerata de cuvinte odioase, rostite de oameni sfinti si profeti.
M-am saturat sa merg pe cioburi de amintiri, sa gust cu sete din durere, ca apoi sa-mi alung pasii spre deserturi pustii. Miroase a adevaruri ascunse in durerile ce cresc si descresc intr-o clepsidra a tristetii.
Durerea este in noi ; nu in firele de nisip sau cuvintele marii.Lumina intunericului nerapus o adaposteste.Perle colorate se raspandesc pe nisipul moale si arzator. Valuri crancene le fura nisipul si le duc departe..Fiecare perla e un destin...fiecare perla ajunge , acum, unde trebuie sa ajunga.
Un orologiu trist vesteste ora fixa. 5 noaptea...sau mai bine zis, dimineata. mi-e asa somn..dar nu vreau sa adorm..
Ma las cuprinsa de euforie, de ticaitul tacut al ceasului, de soapte ce se aud singuratice si mistuie in vazduh. O scoica mi-a daruit o perla colorata, un paradox de culori ; marea mi-a furat-o si a azvarlit-o in neantul tacerii..
Am rugat codrii si pamantul sa-mi redea perla, sa pot tine in mana un destin, un vis micut de care am nevoie..
Da' in schimbul perlei mult dorite..am primit aceasta viata.Si e mai mult decat de ajuns.

naivitate

diminetii tarzii si-urate,treziti-va..

si injunghiati-va inainte sa iesiti din casa 

sau mai bine culcati-va la loc..

si pastrati un loc intr-un pat suferind

ferit de soarele infatuarii,

de a nu gresi din nou..

si pastrati un loc intr-un suflet obosit

care de mult nu mai innebuneste de prea multa fericire

din cauza unei suferinte crude care-a reusit

sa-l infranga.

si pastrati un loc pe-un scaun pe-un peron trist

pustiit,amortit

de frigul ce nu-i doar afara,

dar si-n noi.

pastrati un loc pentru persoana care

a decis sa nu paraseasca

un suflet,a carei existenta,

 de mult nu mai era sigura.

adevarul de azi, minciuna de maine

'am auzit prea multi de niciodata care s-au transformat in maine. prea multi de intotdeauna care s-au sfarsit inainte sa terminam macar de rostit cuvantul. prea multe promisiuni privindu-ne in ochi si incrucisandu-se degetele la spate. prea multe minciuni..care nu au fost de la inceput minciuni. prea multe poezii al caror raspuns a fost tacerea. prea multe planuri pentru veriile viitoare pentru ca la prima toamna sa ne punem bocancii si sa plecam..asa se iese din suflete mai nou - luandu-ne masuri de precautie ca n-o sa fim uitati prea curand. cu cat vei calca mai tare cu atat vei fi mai de neinlocuit. cu cat vei tranti usa mai tare cu atat ti se va simti mai mult lipsa. iar daca nu vei aruca nicio privire inapoi, fii sigur ca celalalt te va urma, cersindu-te inapoi.  

si-acum spune-mi tu..cum sa pot eu sa vreau sa ma mai dau pe de-a-ntregul? abia acum cand m-am recapatat si eu, ca sa spun asa. si cum sa percep cuvintele tale drept adevar cand drumul pe care am venit a fost pavat cu minciuni? cum sa am incredere atata timp cat adevarul de ieri a fost minciuna de azi?

trecutul meu inca trece..

stai jos langa mine. asteapta. mana mea dreapta e acum plina doar de amprentele tale. macar pentru asta merita sa ai putina rabdare..'

el..?

Toată lumea are un punct slab. Până acum de curând, nu credeam că am. De ce ? Păi, simplu, nu mă complicasem aşa tare în viaţă încât să am un punct slab. Aveam supărări numai dacă nu mi se făcea un moft sau mă certam cu cineva. Dar să mă atace cineva cu ceva specific, o persoană sau să mă rănească ? Nu. Asta până când l-am întâlnit pe El. Era un tip extraordinar, după părerea mea, nici nu eram îndrăgostită de el, dar aşa îl consideram. Dar s-a întâmplat şi inevitabilul, şi mă îndrăgostisem de el. Ce era să fac ?! Nu ştiam… după un timp, părea că se îndepărtează de mine… şi cu fiecare zi când realizam asta, cu atât mai tristă, mai ştearsă, mai nenorocită deveneam. Apoi, într-o seară, mi-am dat seama: El era punctul meu slab. Şi culmea, chiar El s-a folosit de acest punct, fără să-şi dea seama.